Aproape 500 de milioane de oameni vorbesc, în lume, spaniola ca limbă maternă. De aceea, piaţa de muzică interpretată în limba lui Cervantes este uriaşă şi cuprinde mai multe continente. Premiile muzicale ale postului de radio spaniol 40 Principales sînt poate cel mai mare eveniment de acest gen din lume. Ballantine’s este marca de scotch care organizează acest megaspectacol de şase ani încoace, cu un succes care creşte exponenţial de la un an la altul. Anul acesta, la covorul albastru (Ballantine’s) pe care au defilat toţi artiştii mari ai lumii latine am văzut pentru prima oară cîteva fete leşinînd şi alte zeci plîngînd de sărea cămeşa de pe ele la descinderea din limuzină a lui Enrique Iglesias cu fes cu tot. Peisajul este deopotrivă frustrant şi interesant: îţi dai seama ce ai ratat neurmînd şcoala de dans, muzică şi bune maniere şi te feliciţi că încă poţi bea o bere în Centrul Vechi fără să fii asaltat de o hoardă de tinere în delir. Nu glumesc deloc. E aproape înfricoşător spectacolul. Fete frumoase, tinere, cu părul prins, care plîng şi-şi sfîşie straiele ca nişte Gorgone. Spectacolul merită văzut de la o distanţă oarecare. Priveam cu Alex Velea, brand ambassador Ballantine’s în România şi era şi el oarecum perplex de magnitudinea fenomenului (la el la concerte, astfel de scene sînt obişnuite). El zîmbea unei amintiri, eu zîmbeam tîmp la rîndul de blonde care nu aveau ochi decît pentru vedetele scenei muzicale din Spania.

Spectacolul în sine a fost grandios. Biletele s-au epuizat la cîteva zile de la punerea în vînzare şi mii de fani aşteptau în afara sălii imense să-şi zărească măcar de departe idolii. De la European MTV Music Awards nu am mai văzut un spectacol de o asemenea anvergură. Showul a început abrupt, ca un salt în gol, cu Enrique Iglesias care a cîntat trei piese (Tonight, I like It şi I like How it Feels). Tot el a luat premiul pentru cel mai influent artist spaniol, în vuietul creat de miile de fane din sală. Alexandra Stan i-a urmat pe scenă, îmbrăcată într-un body care te făcea să visezi. Pare că notorietatea piesei Mr. Saxo Beat se apropie asimptotic în Europa de hiturile Innei. M-am simţit bine cînd am văzut o sală întreagă cîntînd alături de Alexandra. Mai ales că – ştiţi ce? – videoclipul piesei Mr. Saxo Beat a fost filmat în acelaşi decor în care am tras şi noi, Playboy, faimosul pictorial cu Melinda Kutasi, avocata diavolului. Alexandra Stan rulz.
Line-up-ul ulterior a fost înţesat de staruri fără mare rezonanţă pe piaţa noastră muzicală, dar care rup în teritoriile latine. Shakira a intrat fastuos şi a performat în două rînduri. A luat şi premiul pentru cel mai influent artist latino. Merită. E frumoasă şi se mişcă la fel de fascinant cum ştim. Păcat că s-a tuns cam scurt şi îşi arată vîrsta. Însă pe scenă e cum am văzut-o şi la Bucureşti: un vulcan de pasiune şi de senzualitate. Un fenomen al naturii.

Spectacolul m-a lăsat fără grai, dîndu-mi seama cît de ermetice sînt totuşi lumile şi pieţele muzicale. Cum o piesă nu poate deveni un succes planetar decît dacă este extrem de bună, ca Tonight sau Dragostea din Tei sau Hips dont Lie. Partea bună e cînd îţi dai seama că e atîta muzică bună de care nu ai aflat încă, muzică din Guatemala, din Mexic, din Costa Rica...

Autor: Catalin Mihaila
Da-l mai departe pe: